Navigare
Studii biblice
Programul serviciilor divine
Articole
Descarcari
Galerie foto
Forum
Intrebari frecvente
Linkuri utile
Categorii stiri
Contactati-ne
Cautare
site mapCele mai noi articole
Descoperirea lui Dum...
Locuinta lui Dumnezeu
Numele lui Dumnezeu
Atributele lui Dumnezeu
Infatisarea lui Dumn...Programe de studiu biblic
Conectare
Utilizatori conectaţi
Vizitatori conectaţi: 3
Membri conectaţi: 0
Membri înregistraţi: 44
Cel mai nou membru: ionelmisterian
Vremea
Nepasarea, o conditie a alegerii
„Mă doare-n cot!”, este o expresie specific românească, care arată dezinteresul pentru un anumit lucru! Acest soi de oameni însă, uneori sunt aleșii Domnului. Nu atât cei interesați de lucrurile spirituale, ci nepăsătorii; sunt o categorie de oameni, din care Domnul își alege lucrătorii. Nepăsătorii devin lucrătorii! În Pilda lucrătorilor viei, din Evanghelia după Matei 20: 6 scrie: „Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață, și le-a zis: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?” 7. Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceți-vă și voi în via mea”, le-a zis el, „și ve-ți primi ce va fi cu dreptul.” Iar ei, sunt cei care primesc primi plata. Oameni care nu prea se zbat pentru a face ceva, fiindcă Domnul Isus menționează clar faptul că gospodarul și-a căuta lucrătorii începând de dimineața devreme; a ieșit de patru ori, înainte de-a-i găsi pe cei din ceasul al unsprezecelea! Și, de fiecare dată i-a angajat pe toți cei care erau acolo. Așa că „ nu ne-a tocmit nimeni” era un simplu motiv; ei, de fapt nici nu au fost în căutare de lucru până la ora aceea! Și ei nici nu stau să negocieze plata. Sunt gata să accepte oricât li se dă: „ve-ți primi ce va fi cu dreptul”.
Așa este și azi, Domnul alege pe cine nu te aștepți. Pe cei care până și apa o beau alene! Oameni care nu caută deloc să facă o impresie bună angajatorului. Ce nu-și fac o imagine bună. Care se rată așa cum sunt. Dezinteresați, sau poate dezamăgiți de viață. Scârbiți de viața lor, ce preferă să meargă la oaste, la război pentru a scăpa de viața pe care o au! Cei morți înainte de luptă! Ce nu țin la viața lor, pentru că nu au la ce să țină! Fiindcă numai din zerouri nu te poți îmbogăți. Oamenii care nu mai au nicio speranță, ascultă chemarea! Și merg la APĂ. Ei, la fel ca și ceilalți nu știu că acolo se face alegerea LUI. Până acolo a fost alegerea lor, de acolo însă urmează alegerea DOMNULUI. EL și-I alege pe cei cu care va câștiga războiul, fiindcă EL va câștiga, nu ei! Ei sunt cei care trebuie să fie gata să-L asculte pe UNUL care le cere lucruri greu de înțeles. Care duce un război ciudat. Cu ulcioare goale. Cu făclii cărora le este luată lumina. Cu lucruri folosite invers, pe dos, față de întrebuințarea lor firească; fiindcă ulcioarele sunt pentru apă, dar EL pune în ele FOC! Focul trebuie pus la vedere, pentru a da lumină. Dar, EL ascunde lumina (de fapt LUMINA!) în întuneric. Lucrează în ascuns. Îți dă trâmbița, dar nu-ți dă voie să o folosești. Și ți-o dă noaptea când oamenii dorm și nu poți cânta cu/din ea! Și totuși ei îl ascultă, deși nu ÎL înțeleg!
Ei nu sunt chemați la înțelegerea imediată (vezi Ioan 13:7 „Ce fac EU, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”...), ci la ascultare imediată. La imitarea LUI! Trebuiau să-și ocupe mâinile și timpul cu ceea ce-L văd pe EL făcând! Și ÎL văd. Chiar dacă pentru alții EL nu are valoare, pentru ei EL este Căpetenia Mântuirii lor. EL îi cheamă pe cei obosiți, pe cei care nu au Pâine, și totuși luptă, aleargă după EL flămânzi, și nu fac grevă fiindcă merg la oaste pe cheltuiala lor. Ceea ce nu este Biblic! Fiindcă din punctul de vedere Biblic (cel puțin aparent) se merge la oaste numai pe cheltuiala LUI! „Cine merge la război pe cheltuiala sa?” (1 Corinteni 9:7). Și din context, răspunsul la această întrebare este: „Nimeni”. Și totuși, nu se observă că apostolul Pavel nu numai că cheltuia (din puținul pe care-l avea), ci se cheltuia pe sine. Timpul lui, odihna lui, foamea, setea,... lipsurile de multe feluri le suporta pentru ca lucrarea DOMNULUI să înainteze. Nu aștepta colecte pentru el. Nici nu stătea până ce sponsorii își vor aminti că el este implicat în lucrare și că este trimisul DOMNULUI, și că prin el se fac minuni. El (și ei) sunt chemați la a da nu atât la a primi. Dăruitorii de VIAȚĂ și de viață, oferă mântuirea DOMNULUI prin sacrificiul lor. Oferă o JERTFĂ care se transmite doar (și NUMAI) prin jertfă. Jertfirea personală este o condiție (nu doar necesară), ci obligatorie în lucrarea spirituală.
Dar, pentru Ghedeon, nu contau lucrurile acestea. Pe vremea lui nu era încă inventat confortul, chiar dacă el exista totuși undeva, dar nu era pentru el. Nici Ioan Botezătorul nu era îmbrăcat în haine moi (și acest lucru îl observă ÎNSUȘI DOMNUL ISUS). Pentru alții, poate că era ceva neglijabil, dar nu și pentru CEL care numără până și firele de păr de care oricum nu mai este nevoie! Nici Ioan nu avea chemarea de-a locui în casa împăratului, aici pe pământ, ci în cer. Nu doar pentru câțiva ani, cât ține o viață, ci pentru o veșnicie, așa cum este viața LUI!
Ghedeon face lucruri de neînțeles pentru mintea omului de rând. Fiindcă așa sunt lucrurile cerești. Ele nu se pot explica, pe moment. Sunt înțelese cândva, „după aceea”! Așa sunt școlile DOMNULUI prin care ne trece. Aparent, DOMNUL știe doar să ceară, nu să și dea. Cheamă la luptă și fiind DUHUL cu el, mulți îl urmează când ÎI aud chemarea. Dar, nu este destulă chemarea. Pentru a fi folosit de DOMNUL, trebuie și alegerea Lui! Într-o vreme în care ceilalți nu aud nimic, Ghedeon aude glasul DOMNULUI! Într-o vreme în care alții vorbesc despre lucrarea DOMNULUI care „a fost cândva”, Ghedeon are experiențe zilnice care-i dovedesc puterea DOMNULUI: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede...” (Marcu 16:17). El vede semnele prezenței LUI. Nu-L vede, dar prezența DOMNULUI se manifestă, în viața lui. În timp ce pentru alții, viața înseamnă doar satisfacerea nevoilor personale, (merg la izvor nuai pentru a-și potoli setea), el caută Izvorul care să-i umple viața și să se transforme în râuri de Apă Vie! Izvorul ce te face râu din rău. Dintr-un rău face un râu al cărui curs este în sus...un râu ce curge invers, împotriva firii. Nu curge la vale ci urcă Muntele. O Apă prin care ești înălțat spiritual. O Apă la care Ghedeon aude vocea DOMNULUI, voce care-i spune cu cine să meargă și pe cine să trimită acasă. Fără explicații. Alegerea nu este în funcție de studii, de putere, de voia omului de-a-I fi pe plac (în declarații, cel puțin), nu ține, aparent prea mult de om, ci de Voia DOMNULUI. Iar DOMNUL alege “după buna plăcere a voiei Sale” (Efeseni 1:5). Iar EL alege personal din mulțime! “Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși” (Matei 22:14). De ce? Fiindcă nu toți vor să plătească prețul cerut de DOMNUL! Comoditatea este mai prețuită decât lucrarea pe degeaba! Mai bine nu fac nimic, decât să lucrez pe Gratis. (Dar gratisul de acum este valuta forte în cer)! Cerul lucrează ca orice bancă. Depui acum și câștigi cândva! Dincolo... după ce trece timpul investiției, adică viața omului!
Ghedeon era pâinea și n-a avut pâine! (În Judecători 7:13 “turta de orz”). El ajunge să ceară: “Dați, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoțește, căci sunt obosiți, și sunt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului.” (Judecători 8:5). Cere pâine de la cei care tocmai erau eliberați, de la cei pentru care lupta! Iar ei îl refuză, fiindcă, deși fizic făceau parte din poporul DOMNULUI, spiritual, ei erau de partea dușmanului! (Această întâmplare parcă s-ar petrece în 2009)! Și nu erau singurii zgârciți din zonă. “De acolo s-a suit la Penuel, și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.” (Judecători 8:8). Și trebuie să ținem cont că nu existau telefoanele mobile și nici Internetul, pentru a putea comunica între ei. Explicația o găsim însă tot în Biblie, unde apostolul Pavel le scrie Efesenilor, (în cap. 2:2) cum se explică unitatea în gândire a celor nemântuiți. Ei trăiesc: “după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.” Așa se explică mentalitatea care este aceeași la oameni din localități diferite, sau din vremuri diferite, fiindcă duhurile nu îmbătrânesc...
De pâine n-a avut parte, dar, fiindcă a trebuit, a găsit spini. De ei s-a folosit pentru împotrivitori, și tot de spini au parte cei nesinceri. Cuvântul spini este folosit pentru cei încăpățânați: “Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; și măcar că ei sunt niște mărăcini și spini lîngă tine, și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme de cuvintele lor și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o casă de îndărătnici”. (Ezechiel 2:6). Iar spini se mai găsesc și azi, fiindcă împotrivirea nu s-a terminat. Împotrivirea față de DOMNUL ce vine prin oameni care sunt din poporul LUI, dar de fapt sunt de partea dușmanului. Sunt oameni care pot avea o vârstă, o vechime de când umblă pe calea LUI, sau cel puțin așa zic ei, (sau cred ei); așa declară, deși nu știu ce părere are DOMNUL despre spusele lor, care este părerea LUI despre părerea lor! Dar nici nu îi interesează, fiindcă pentru ei EL nu este Căpetenia Mântuirii lor, deoarece sunt sub controlul altor căpetenii: “Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit” (2 Petru 2:19). Ei sunt biruiți de mult de poftele în care trăiesc, pofte care le sunt pe plac și în care se complac! Dar Petru nu vorbește pentru ei. Acolo, “textul respectiv, din punct de vedere hermeneutic, așa se interpretează...fiindcă, cuvântul folosit în original în limba greacă înseamnă”...Și sunt oameni care cunosc oarecum Cuvântul, sau mai corect spus litera, dar nu-L mai aud pe CEL care vorbește fiindcă: “Dumnezeu vorbește însă, cînd într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33:14). Și ei merg la apă, sunt plecați pentru luptă, dar în viața lor nu este nicio luptă. Nici vasele lor nu sunt goale. Iar noaptea oricum dorm, se odihnesc. Și oricum nici nu ar umbla pe întuneric, fără a se folosi de LUMINĂ! Fiindcă ei își caută folosul lor, nu pe-al LUI: de LUMINĂ trebuie să te folosești, nu ea să se folosească de tine și să-ți ocupe vasul, și mâinile, și ochii, și timpul, iar umblarea să-ți fie tot pentru EL. Să-ți ceară vegherea (și să te obosești), când poți să dormi. Să ceară fără a da (explicații măcar), fiindcă cerințele uneori, chiar că nu par a avea nicio logică. Iar EL este CEL pe Care dacă-L asculți îți va cere și mai mult!
Și nu spune DOMNUL ISUS: “...care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.” (Luca 14:31, 32). Harul lui Ghedeon, a fost că aceste cuvinte încă nu erau scrise, sau dacă ar fi fost, (cum și este în cazul nostru), exista ascultarea mai presus de logică, acea ascultare bazată pe credincioșia Căpeteniei Mântuirii noastre! Altfel mintea ar fi spus: “EL nu vede câți Madianiți sunt? Doar scria clar: “Madian, Amalec, și toți fiii Răsăritului, erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste, și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării” (Judecători 7:12). Așa că ar fi trebuit, nu să trimită acasă din cei ce erau la oaste, ci trebuiau să mai cheme întăriri! Și-așa din câți erau: “Douăzeci și două de mii de oameni din popor s-au întors, și au mai rămas zece mii” (Judecători 7:3). EL i-a făcut să plece, și nu s-a oprit aici cu cererile, și se ajunge la situația de pe teren ca și din cei zece mii rămași inițial, mai pleacă 9.700 de oameni și rămân trei sute! Logic, acești oameni ar fi trebuit să se dea bătuți înainte de-a începe lupta, fiindcă EL i-a pus în situația lui David, când a trebuit să lupte cu Goliat!
Din punct de vedere Biblic prin plecarea celor douăzeci și două de mii de oameni, ce-a făcut Ghedeon poate fi denumit prin muierea inimilor despre care vorbește Moise în Numeri 32:7 “Pentru ce voiți să muiați inima copiilor lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul?” Pentru cei care știu, ca și cei mai mulți Biblia, așa și este! Un alt termen asemănător este li s-a tăiat inima; în Geneza 42:28 este descrisă reacția fraților lui Iosif când unul dintre ei își găsește argintul, plătit pentru cumpărături, în sac: ,,Argintul meu mi s-a dat înapoi, și iată-l în sacul meu”. Atunci li s-a tăiat inima; și au zis unul altuia, tremurând: ,,Ce ne-a făcut Dumnezeu?” (Interesant este că nici măcar nu se uită în oglindă, ca să vadă dacă nu cumva vina este la ei!)... Dar, pentru cei care chiar cunosc Cuvântul, există o bază Biblică pentru ceea ce-a făcut Ghedeon. În Deuteronom 20:8, este scrisă una dintre condițiile necesare pentru ca oamenii să poată pleca la război: “Mai marii oștirii să vorbească mai departe poporului, și să spună: ,,Cine este fricos și slab la inimă, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraților lui”. De fapt, este chiar invers decât spune logica matematică. Nu trebuiau să fie cât mai mulți, fiindcă nu cifrele duc războiul, ci oamenii. Trebuiau să fie curajoși, oricât de puțini ar fi rămas; ei de fapt, de-abia atunci respectau Cuvântul scris în Deuteronom 20! Fiindcă de-abia de-atunci lăsau loc pentru Puterea DOMNULUI!
DUMNEZEU știe cu adevărat ce este în om. Și EL nu îi alege pe cei religioși. Care în prezența LUI, se pleacă pe genunchi, (doar se aflau în adunare). EL i-a ales pe cei care sunt ei înșiși și au puterea de-a rămâne ei înșiși între atâția alții, care sunt altfel!
Articol scris de Florin Ciochina
Așa este și azi, Domnul alege pe cine nu te aștepți. Pe cei care până și apa o beau alene! Oameni care nu caută deloc să facă o impresie bună angajatorului. Ce nu-și fac o imagine bună. Care se rată așa cum sunt. Dezinteresați, sau poate dezamăgiți de viață. Scârbiți de viața lor, ce preferă să meargă la oaste, la război pentru a scăpa de viața pe care o au! Cei morți înainte de luptă! Ce nu țin la viața lor, pentru că nu au la ce să țină! Fiindcă numai din zerouri nu te poți îmbogăți. Oamenii care nu mai au nicio speranță, ascultă chemarea! Și merg la APĂ. Ei, la fel ca și ceilalți nu știu că acolo se face alegerea LUI. Până acolo a fost alegerea lor, de acolo însă urmează alegerea DOMNULUI. EL și-I alege pe cei cu care va câștiga războiul, fiindcă EL va câștiga, nu ei! Ei sunt cei care trebuie să fie gata să-L asculte pe UNUL care le cere lucruri greu de înțeles. Care duce un război ciudat. Cu ulcioare goale. Cu făclii cărora le este luată lumina. Cu lucruri folosite invers, pe dos, față de întrebuințarea lor firească; fiindcă ulcioarele sunt pentru apă, dar EL pune în ele FOC! Focul trebuie pus la vedere, pentru a da lumină. Dar, EL ascunde lumina (de fapt LUMINA!) în întuneric. Lucrează în ascuns. Îți dă trâmbița, dar nu-ți dă voie să o folosești. Și ți-o dă noaptea când oamenii dorm și nu poți cânta cu/din ea! Și totuși ei îl ascultă, deși nu ÎL înțeleg!
Ei nu sunt chemați la înțelegerea imediată (vezi Ioan 13:7 „Ce fac EU, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”...), ci la ascultare imediată. La imitarea LUI! Trebuiau să-și ocupe mâinile și timpul cu ceea ce-L văd pe EL făcând! Și ÎL văd. Chiar dacă pentru alții EL nu are valoare, pentru ei EL este Căpetenia Mântuirii lor. EL îi cheamă pe cei obosiți, pe cei care nu au Pâine, și totuși luptă, aleargă după EL flămânzi, și nu fac grevă fiindcă merg la oaste pe cheltuiala lor. Ceea ce nu este Biblic! Fiindcă din punctul de vedere Biblic (cel puțin aparent) se merge la oaste numai pe cheltuiala LUI! „Cine merge la război pe cheltuiala sa?” (1 Corinteni 9:7). Și din context, răspunsul la această întrebare este: „Nimeni”. Și totuși, nu se observă că apostolul Pavel nu numai că cheltuia (din puținul pe care-l avea), ci se cheltuia pe sine. Timpul lui, odihna lui, foamea, setea,... lipsurile de multe feluri le suporta pentru ca lucrarea DOMNULUI să înainteze. Nu aștepta colecte pentru el. Nici nu stătea până ce sponsorii își vor aminti că el este implicat în lucrare și că este trimisul DOMNULUI, și că prin el se fac minuni. El (și ei) sunt chemați la a da nu atât la a primi. Dăruitorii de VIAȚĂ și de viață, oferă mântuirea DOMNULUI prin sacrificiul lor. Oferă o JERTFĂ care se transmite doar (și NUMAI) prin jertfă. Jertfirea personală este o condiție (nu doar necesară), ci obligatorie în lucrarea spirituală.
Dar, pentru Ghedeon, nu contau lucrurile acestea. Pe vremea lui nu era încă inventat confortul, chiar dacă el exista totuși undeva, dar nu era pentru el. Nici Ioan Botezătorul nu era îmbrăcat în haine moi (și acest lucru îl observă ÎNSUȘI DOMNUL ISUS). Pentru alții, poate că era ceva neglijabil, dar nu și pentru CEL care numără până și firele de păr de care oricum nu mai este nevoie! Nici Ioan nu avea chemarea de-a locui în casa împăratului, aici pe pământ, ci în cer. Nu doar pentru câțiva ani, cât ține o viață, ci pentru o veșnicie, așa cum este viața LUI!
Ghedeon face lucruri de neînțeles pentru mintea omului de rând. Fiindcă așa sunt lucrurile cerești. Ele nu se pot explica, pe moment. Sunt înțelese cândva, „după aceea”! Așa sunt școlile DOMNULUI prin care ne trece. Aparent, DOMNUL știe doar să ceară, nu să și dea. Cheamă la luptă și fiind DUHUL cu el, mulți îl urmează când ÎI aud chemarea. Dar, nu este destulă chemarea. Pentru a fi folosit de DOMNUL, trebuie și alegerea Lui! Într-o vreme în care ceilalți nu aud nimic, Ghedeon aude glasul DOMNULUI! Într-o vreme în care alții vorbesc despre lucrarea DOMNULUI care „a fost cândva”, Ghedeon are experiențe zilnice care-i dovedesc puterea DOMNULUI: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede...” (Marcu 16:17). El vede semnele prezenței LUI. Nu-L vede, dar prezența DOMNULUI se manifestă, în viața lui. În timp ce pentru alții, viața înseamnă doar satisfacerea nevoilor personale, (merg la izvor nuai pentru a-și potoli setea), el caută Izvorul care să-i umple viața și să se transforme în râuri de Apă Vie! Izvorul ce te face râu din rău. Dintr-un rău face un râu al cărui curs este în sus...un râu ce curge invers, împotriva firii. Nu curge la vale ci urcă Muntele. O Apă prin care ești înălțat spiritual. O Apă la care Ghedeon aude vocea DOMNULUI, voce care-i spune cu cine să meargă și pe cine să trimită acasă. Fără explicații. Alegerea nu este în funcție de studii, de putere, de voia omului de-a-I fi pe plac (în declarații, cel puțin), nu ține, aparent prea mult de om, ci de Voia DOMNULUI. Iar DOMNUL alege “după buna plăcere a voiei Sale” (Efeseni 1:5). Iar EL alege personal din mulțime! “Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși” (Matei 22:14). De ce? Fiindcă nu toți vor să plătească prețul cerut de DOMNUL! Comoditatea este mai prețuită decât lucrarea pe degeaba! Mai bine nu fac nimic, decât să lucrez pe Gratis. (Dar gratisul de acum este valuta forte în cer)! Cerul lucrează ca orice bancă. Depui acum și câștigi cândva! Dincolo... după ce trece timpul investiției, adică viața omului!
Ghedeon era pâinea și n-a avut pâine! (În Judecători 7:13 “turta de orz”). El ajunge să ceară: “Dați, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoțește, căci sunt obosiți, și sunt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului.” (Judecători 8:5). Cere pâine de la cei care tocmai erau eliberați, de la cei pentru care lupta! Iar ei îl refuză, fiindcă, deși fizic făceau parte din poporul DOMNULUI, spiritual, ei erau de partea dușmanului! (Această întâmplare parcă s-ar petrece în 2009)! Și nu erau singurii zgârciți din zonă. “De acolo s-a suit la Penuel, și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.” (Judecători 8:8). Și trebuie să ținem cont că nu existau telefoanele mobile și nici Internetul, pentru a putea comunica între ei. Explicația o găsim însă tot în Biblie, unde apostolul Pavel le scrie Efesenilor, (în cap. 2:2) cum se explică unitatea în gândire a celor nemântuiți. Ei trăiesc: “după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.” Așa se explică mentalitatea care este aceeași la oameni din localități diferite, sau din vremuri diferite, fiindcă duhurile nu îmbătrânesc...
De pâine n-a avut parte, dar, fiindcă a trebuit, a găsit spini. De ei s-a folosit pentru împotrivitori, și tot de spini au parte cei nesinceri. Cuvântul spini este folosit pentru cei încăpățânați: “Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; și măcar că ei sunt niște mărăcini și spini lîngă tine, și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme de cuvintele lor și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o casă de îndărătnici”. (Ezechiel 2:6). Iar spini se mai găsesc și azi, fiindcă împotrivirea nu s-a terminat. Împotrivirea față de DOMNUL ce vine prin oameni care sunt din poporul LUI, dar de fapt sunt de partea dușmanului. Sunt oameni care pot avea o vârstă, o vechime de când umblă pe calea LUI, sau cel puțin așa zic ei, (sau cred ei); așa declară, deși nu știu ce părere are DOMNUL despre spusele lor, care este părerea LUI despre părerea lor! Dar nici nu îi interesează, fiindcă pentru ei EL nu este Căpetenia Mântuirii lor, deoarece sunt sub controlul altor căpetenii: “Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit” (2 Petru 2:19). Ei sunt biruiți de mult de poftele în care trăiesc, pofte care le sunt pe plac și în care se complac! Dar Petru nu vorbește pentru ei. Acolo, “textul respectiv, din punct de vedere hermeneutic, așa se interpretează...fiindcă, cuvântul folosit în original în limba greacă înseamnă”...Și sunt oameni care cunosc oarecum Cuvântul, sau mai corect spus litera, dar nu-L mai aud pe CEL care vorbește fiindcă: “Dumnezeu vorbește însă, cînd într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33:14). Și ei merg la apă, sunt plecați pentru luptă, dar în viața lor nu este nicio luptă. Nici vasele lor nu sunt goale. Iar noaptea oricum dorm, se odihnesc. Și oricum nici nu ar umbla pe întuneric, fără a se folosi de LUMINĂ! Fiindcă ei își caută folosul lor, nu pe-al LUI: de LUMINĂ trebuie să te folosești, nu ea să se folosească de tine și să-ți ocupe vasul, și mâinile, și ochii, și timpul, iar umblarea să-ți fie tot pentru EL. Să-ți ceară vegherea (și să te obosești), când poți să dormi. Să ceară fără a da (explicații măcar), fiindcă cerințele uneori, chiar că nu par a avea nicio logică. Iar EL este CEL pe Care dacă-L asculți îți va cere și mai mult!
Și nu spune DOMNUL ISUS: “...care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.” (Luca 14:31, 32). Harul lui Ghedeon, a fost că aceste cuvinte încă nu erau scrise, sau dacă ar fi fost, (cum și este în cazul nostru), exista ascultarea mai presus de logică, acea ascultare bazată pe credincioșia Căpeteniei Mântuirii noastre! Altfel mintea ar fi spus: “EL nu vede câți Madianiți sunt? Doar scria clar: “Madian, Amalec, și toți fiii Răsăritului, erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste, și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării” (Judecători 7:12). Așa că ar fi trebuit, nu să trimită acasă din cei ce erau la oaste, ci trebuiau să mai cheme întăriri! Și-așa din câți erau: “Douăzeci și două de mii de oameni din popor s-au întors, și au mai rămas zece mii” (Judecători 7:3). EL i-a făcut să plece, și nu s-a oprit aici cu cererile, și se ajunge la situația de pe teren ca și din cei zece mii rămași inițial, mai pleacă 9.700 de oameni și rămân trei sute! Logic, acești oameni ar fi trebuit să se dea bătuți înainte de-a începe lupta, fiindcă EL i-a pus în situația lui David, când a trebuit să lupte cu Goliat!
Din punct de vedere Biblic prin plecarea celor douăzeci și două de mii de oameni, ce-a făcut Ghedeon poate fi denumit prin muierea inimilor despre care vorbește Moise în Numeri 32:7 “Pentru ce voiți să muiați inima copiilor lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul?” Pentru cei care știu, ca și cei mai mulți Biblia, așa și este! Un alt termen asemănător este li s-a tăiat inima; în Geneza 42:28 este descrisă reacția fraților lui Iosif când unul dintre ei își găsește argintul, plătit pentru cumpărături, în sac: ,,Argintul meu mi s-a dat înapoi, și iată-l în sacul meu”. Atunci li s-a tăiat inima; și au zis unul altuia, tremurând: ,,Ce ne-a făcut Dumnezeu?” (Interesant este că nici măcar nu se uită în oglindă, ca să vadă dacă nu cumva vina este la ei!)... Dar, pentru cei care chiar cunosc Cuvântul, există o bază Biblică pentru ceea ce-a făcut Ghedeon. În Deuteronom 20:8, este scrisă una dintre condițiile necesare pentru ca oamenii să poată pleca la război: “Mai marii oștirii să vorbească mai departe poporului, și să spună: ,,Cine este fricos și slab la inimă, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraților lui”. De fapt, este chiar invers decât spune logica matematică. Nu trebuiau să fie cât mai mulți, fiindcă nu cifrele duc războiul, ci oamenii. Trebuiau să fie curajoși, oricât de puțini ar fi rămas; ei de fapt, de-abia atunci respectau Cuvântul scris în Deuteronom 20! Fiindcă de-abia de-atunci lăsau loc pentru Puterea DOMNULUI!
DUMNEZEU știe cu adevărat ce este în om. Și EL nu îi alege pe cei religioși. Care în prezența LUI, se pleacă pe genunchi, (doar se aflau în adunare). EL i-a ales pe cei care sunt ei înșiși și au puterea de-a rămâne ei înșiși între atâția alții, care sunt altfel!
Articol scris de Florin Ciochina
Comentarii
Postează un comentariu
Te rog conectează-te pentru a posta un comentariu.

