Marturisesc ca adesea m-am simtit vinovat chiar si de luxul de a-mi permite mai multe telefoane mobile... asa ca sa nu tot schimb simurile diferitilor operatori de telefonie mobila...
M-am gandit adesea daca e chiar necesar, sau e un moft.
Si cred ca mofturile noastre zbiara azi mai tare decat toti idolii care pretindeau inchinare in vremurile antice.
Dar astazi, cand nu pputem sa vedem binecuvantarea decat ca pe un belsug de huzur, nu mai putem pricepe acea nuanta a binecuvantarii despre care vorbea apostolul amintit mai sus.
"Harul meu iti este indeajuns".
Cati s-ar multumi azi fara masina dar cu har? Fara cele 3 etaje ale vilei dar cu harul de a ingriji de o casa de orfani?
Cati s-ar lipsi azi de confortul casei fiind gata sa scrie scrisori de imbarbatare dintr-o temnita rece si umeda?
Cati ar da orele de televizor si flendureala pe net in schimbul vestirii Evangheliei in mod personal unui cunoscut?
Adeseori suntem mari evanghelisti de amvon, unde prin indemnurile noastre insistente lansate auditoriului pentru o ridicare de mana, care oficial este semnul intoarcerii cuiva la Hristos, dar practic o autoevaluare a cucerniciei mesajului nostru evanghelistic, uitam ca cea mai buna metoda de impartasire a Evangheliei este acea facuta in mod personal, cuiva cu care interferezi zilnic, si il poti invata treptat, treptat cum sa ajunga de la statura de copil in Hristos, la cea de om mare.
Si daca pe langa Evanghelia vestita esti gata sa mai cheltui si din timpul tau, si din banii tai, si sa arati dragoste ca a aceluia pe care il propovaduiesti, atunci succesul dobandirii unui nou ucenic pentru Hristos este garantat.
Dar astazi avem o imagine denaturata a Evanghelistului.
Azi, Evanghelistul modern este un tip cu karisma la public, a carui nume este scris pe o multime de pagini de net, si circula despre el tot felul de povesti admirative, vine la biserica intr-o masina de cateva zeci de mii de euro, si se lasa indelung asteptat de o multime dornica de ceva ce sa i lase cu gura cascata de uimire, care e deja sufocata de caldura din casele de rugaciune, unde deja s-au inghesuit cu cel putin o ora inainte de inceperea programului, ca la un eveniment special, unde multimilor li se arata un personaj care devine idol, ca pe o stea de cinema, pe care numai harul lui Dumnezeu, si sponsorizarea cutarui frate l-a adus in mijlocul adunarii.
Acesta, plin de emfaza, isi arata magulirea lui fata de o adunare asa de dornica dupa Evanghelie, in vreme ce stie ca numai datorita anuntului ca in ziua cutare vine cutare evanghelist de renume national si international, s-a adunat asa puhoi de lume.
Apoi, dupa ce rosteste un mesaj indelung studiat, sau care poarta macheta unui arhetip care a sensibilizat deja multi ascultatori, sfarseste dupa un ceas de predica infocata cu un apel de alta jumatate de ora facut pentru auditoriul sau,indemnandu-i sa faca gestul mai sus descris, cu toata tevatura lui de prost gust, invartindu-i in minte tot felul de fraze de genul: " Azi e ultima ta sansa", "Cineva n-a facut-o cand a fost chemat, si cand a iesit din biserica la calcat tramvaiul" sau alte manipulari ieftine, cu care ii pacalesc pe oameni ca raiul se castiga cu o ridicare de mana, in vreme ce alti crestin a doua zi dupa ce il primeau pe Hristos erau dusi in arene ca desert pentru lei adevarati, nu din cei publicati de BNR, pentru ca stiau inca de la prima vestire a Evangheliei ca intoarcerea la Isus poate insemna jertfa, concept care azi e demodat, sau cel putin daca mai vorbim de elne place sa il asociem cu persoana lui Isus.
Isus acestacare S-a jertfit pentru noi, ca noi azi sa nu mai putem de bine, si uitand ca Acelasi Isus a spus "Cine voieste sa vina dupa Mine, sa isi ia crucea in fiecare zi si sa ma urmeze".
Si urmarea asta include si jertfa...
Cati ar fi gata sa renunte la faima lor castigata prin metode predate cu succes de-a lungul ultimelor doua decenii, si in schimbul acestora sa devina oameni ai ascunzisurilor, oameni care in ascunzisurile lor sa invete ca Hristos nu isi imparte slava Sa cu nimeni, si ca nu poti deveni invatator pentru clasa intai in Scoala Spirituala a lui Hristos, in vreme ce nici nu ai absolvit macar clasa a doua.
Evanghelistii cu care Hristos a rascolit lumea romana a primului secol crestin au fost oameni plin de Duhul Sfant, nu de faima, oameni care se cheltuiau pe ei insasi nu oameni pentru care se fac cheltuieli...
Pentru ca revenind la prototipul evanghelistului modern am uitat sa va amintesc ca dupa ce si-a terminat predica masurata prin numarul de maini ridicate primeste recunostinta fratilor care l-au chemat, printr-o suma rotunjita bine peste ce a in semnat transportarea mariei sale la casa cu pricina, si apoi o masa copioasa care il va convinge poate si alta data sa mai revina pe acele melaguri binecuvantate de predicile lui, apoi se urca obosit in limuzina de la scara si pleaca departe de toti cei carora le-a aratat el ce predicator de succes e, fara sa-si mai aduca aminte vreodata de ei, nici in cele mai firesti rugaciuni ale sale.
In urma lui ramane un alt val de admiratie, care se va rasfrange in cateva saptamani si peste alte congregatii care la randul lor vor face si ele acelasi lucru, pentru a mai pune o piatra la mormantul spiritualal respectivului predicator si al comunitatii.
Pentru el va fi un nou succes, pentru comunitatea ce il va invita va fi un alt prilej de a spune "UAU" si toate acestea le vom face mult si bine de acum inainte pana vom invata ca golul din bisericile noastre se umple cu Duhul Sfant purtat in vasele inimilor celor ce alcatuiesc adunarea nu cu perfuzii de predicatori celebri.
Dar atata vreme cat mai sus amintitii invatatori celebri ne spun ca ajunge lucrarea ce o face Duhul Sfant prin convingerea pacatosului de pacatele lui, sarind cu grija peste pasajele in care se pomenesc semnele care i vor insoti pe cei ce vor crede, si pe cei a caror marturie Domnul o intarea cu semne si minuni,, si cu darurile Duhului Sfant impartite dupa voia Sa, nu pot sa cred altceva decat ca in adins acestia se fac ca nu stiu ca a fost data o putere care va fi cu noi si in noi si care ar trebui sa ne invete toate lucrurile.
Dar asta nu trebuie sa se stie, ca atunci nu ar mai avea loc dansii sa ne invete din nesecatele izvoare de intelepciune omeneasca, intelepciune care nu a reusit sa treaca mai incolode ceea ce se numeste manipulare ieftina.
Daca nu vom avea oameni care sa predice Evanghelia lui Isus Hristos prin Duhul Sfant in asa fel incat auditoriul sa vina sa intrebe ca in ziua Cincizecimii "Ce sa facem?" s-ar putea sa mai practicam mult si bine o metoda care nu are nimic a face cu ceea ce faceau evanghelistii primului secol.